Spirala verticalitatii

Mereu suntem impresionati de verticalitate si orizontalitate. Am dreptate, oare? Eu asa simt, dar mai ales sa fii expus ambelor senzatii gandeste-te putin sau macar imagineaza-ti…urci,urci…un popas pe un platou vizitat doar de vant, de temerari si vulturii din inaltimi…in fata poteca ce urca spre varful ce ti-ai propus sa-l domini si care inca te provoaca. Cu o rasuflare privesti si incerci sa cuprinzi orizontalitatea orizontului. Am incercat sa te introduc in Turnul Babilon de la British Museum: “Babel nu este un mit” vezi aici …

O idee

In majoritatea cazurilor ma potolesc repede, dar azi NU.Nu pot pleca de pe blog fara a spune ce lipseste unui oras prin traditie muncitoresc. In gand imi rasuna “ce oras frumos, mmm, mmm, ce oras frumos ! Numai fabrici si uzine”… Sigur refrenul il cunosc cei ce au ani ante 89, posibil si cei mai tineri. Oricum, suntem prin gene o rasa liniara. C-o fi orizontale, oblice ori verticale, cam asta tindem: sa oscilam intre 2 destinatii, rar iesim din tipare. Candva o expozitie din Spania, urmarita virtual, mi-a placut prin ineditul ei. Erau cuburi prin incaperi, de fapt ecrane cu imagini din diverse intersectii sau alte locatii diferite de pe glob si puteai urmari ce se petrece in acel moment. In drumul prin galerie, diverse capcane vizuale, spre exemplu un plan inclinat cu imagini in miscare, un efect halucinant. Sunt convins ca si la noi se poate, dar financiar slabe sperante sa vedem asa ceva. Mi-ar place sa vad asa ceva in Romania si poate candva voi privi un tablou verde si langa el un miros de iarba cruda, proaspat cosita. Cam multe, nu-i asa ?

Psycho Hayward and exhibit “Paintings” by Sebastièn Mehal

Cultura poate sa surprinda uneori placut, alteori dand cate un fior. Conteaza ca devine catalizatorul ideilor de oriunde. Va invit sa priviti aici .
Dupa ce ati trait impresiile ca totul este anapoda poate revenim la normalitate a ceea ce poti vedea intr-o galerie franceza CUBE BLANC, sincer mi-a placut, mai ales stalpii ce se pierd in perete dand impresia de spatiu. Candva discutam cu o amica, o buna cunoscatoare a panzei si un fel aparte de a transcrie ideile pe ea, despre evadarea picturii, ca si cum rama sa fie la interior si panza s-o curpinda. Ma opresc aici, dar sa nu uit link-ul catre galerie. Intrati aici. Sper sa va placa !

Un creator de vise

Nu poti trece cu usurinta peste ideile semenilor, fiecare fiind unic in a le transpune, in a se exprima. Si fiecare ma surprinde, dar unii au acel ceva, poate un strop in plus de imaginatie. Sper sa va placa creatiile Pierre Alloueteau. M-a izbit capacitatea lui de a traduce vizual ideile/trairile sale. Va dau 2 linkuri:

Galeria de arta Pierre Alloueteau

Lectii desen

Oameni ai cartii…

In putinul timp, ce-l am de la un timp, sper sa nu fie ca o himera sa fiti si voi molipsiti, navigam printr-un blog unde exista un real interes privind cartea.  Si cum acel blog este animat si bine focalizat pe tot ce tine de CARTE, am dat de un link al altora cu aceeasi pasiune. Ce este interesant, ca atat primii cat si ultimii sunt din tabere ‘diferite’ si anume, reprezentand oferta & cererea. Cei din ProLibro au luat act de nemultumirile celor de la Bookaholics (ce nume inspirat, nu ?) privind unele practici si manifestari in bibliotecile publice si dezaproba tot ce nu tine de etica unui adevarat bibliotecar. Astept cu interes reactia celor de la Bookaholics. Blogurile le gasiti la:

http://prolibro.wordpress.com/2007/11/30/reading-club/

http://bookaholics.jubjub.ro/?page_id=2

Starea

Stau intre doua secunde ciocnite,
In dilatarea timpului trecut si cel ce vine,
Privesc un gol avid,
Dupa al tainelor lumii, de sub mine.

Stau in suspans, acoperit de ganduri,
Observ materia, framantata de la-nceputuri,
Atomi de-a valma, o ordine-n haos,
Ce pare c-a uitat de repaus.

In acest echilibru,
O liniste-mi cuprinde trupul,
Zambesc impacat, e bine,
Privind la evolutia de maine.

Oboseala

In neantul de interese,
Zambesc, incerc sa lupt cu aparente.
La granita orelor,
Privesc inert trecerea secundelor.
O lume tumultoasa,se pare ca-mprejur traieste,
Dar eu, imi simt gandul rece.

Oricat as rescrie ecuatia,
Inchid ochii,gandind sa prind solutia.
Blestemul modern, sa fie timpul efemer ?

Repere

Umbland hai-hui prin tenebrele netului, revenit pe un site care mi-a placut prin structura sa si importanta care o da artei, numele lui fiind mai mult decat sugestiv. Felicitari realizatorilor !

Site-ul il gasiti la http://www.artline.ro

Cateva repere pe site:

• Arta in timp – CURENTE
• Design vestimentar si design mobilier
• Repere in arta romaneasca
• Galerii Artline.ro
• Hanurile de altadata
• Jurnal international (evident, tematica este arta)

Clipa

Mergeam pe drumul de ieri,
Grabit de clipele cotidiene,
Un soare zvelt si rece, privi alene.
Un tremur brusc, retina mea asterne,
Chipul tau, in fata-l vad, printre gene.

Posibil…aceleasi clipe te grabeau,
Priveam piezis, gandurile sa ti le iau.
O carte necitita sa deschid,
Copertile, parul, paginile al tau chip, ma aprind.
As citi cu nesat, cu saruturi paginile sa le dau.

Ne-am privi, in fata semineului aprins,
Respiratia mea timida, in parul tau ar fi,
In ochii tai m-as scufunda, in dulcele abis.

Iar daca stelele ganduri de-ar fi,
Le-am privi atins
Si atunci…am trai clipa.

O surpiza pentru mine…poate si pentru altii

   Recunosc, cochetam demult cu ideea de a avea blog, dar agitatia timpului prezent m-a facut sa tot aman acest demers. Nu sunt genul care sa scriu in fiecare zi toate realizarile si esecurile, nu pentru asta am realizat prezentul blog. L-am gandit ca oaza de ganduri, ca si cum, macar pentru  o clipa, ne-am putea desprinde de real, un relax intelectual. Am incercat si tema grafica cumva sa implice acest lucru, sa induca meditatie.

  Acum supriza avuta azi….blogul d-nului Iliescu. Am ajuns intamplator, gandind …ia sa fac click pe un link din “Top WordPress.com blogs today” si am ales ECHILIBRU (cred ca unii pot intui ce m-a determinat in aceasta alegere; mentionez ca NU stiam de personalitatea din spatele acestui blog). Sincer, o surpriza placuta.

 Personal, dezgolind culoarea politica, il privesc ca om. Un om care totusi, intelectual fiind, nu trebuia sa fie o supriza ca si-a facut blog. Dar totusi m-a surprins, atat ca prezenta cat si ca recunoastere a gandirii extrablogulara (chiar nu stiu sa existe un asemenea termen), dar intelegeti voi ce vreau sa spun. Imi permit sa-l citez pe d-nul Iliescu, sper sa nu fiu acuzat de cine stie ce plagiat:

Privita din afara „blogosfera pare preocuparea unor persoane care isi cauta ocupatie”, opinam cu ceva timp in urma. Acum, IN CUNOSTINTA DE CAUZA regret aprecierile pe care le-am facut. Este si asta o recunoastere a erorilor trecute !”

Ar mai fi ceva de spus ? Cred ca este o sinteza a gandirii care fiecare am avut-o candva…de neimplicare sau cum doriti s-o numiti.